Precursor al simbolismului în Franţa este considerat Charles Baudelaire - prin volumele de versuri Corespunderi, Florile Raului, iar în literatura română Mihai Eminescu, mai ales prin muzicalitatea ce-l apropie de poezia simbolistă (Dintre sute de catarge, Melancolie, Se bate miezul nopţii).
Numele curentului a fost dat în 1886 de Jean Moreas, care a scris articolul manifest Le Symbolisme. Tot acum se formează gruparea cu acelaşi nume condusă de Stephan Mallarme. În acelaşi an, Rene Ghil înfiinţează şcoala simbolist-armonistă devenită apoi filosofico-instumentalistă. Există poeţi simbolişti - Jules Laforgue, Jean Corbiere - care îl consideră şef de şcoală pe Paul Verlaine şi care îşi iau numele de decadenti.
